Conexitate și închidere
Fie \( X \) un spațiu topologic și fie \( C \) un subansamblu conex al lui \( X \). Dacă un ansamblu \( A \) îl conține pe \( C \) și, în același timp, este inclus în închiderea lui \( C \), \[ C \subset A \subset \operatorname{Cl}(C) \] atunci \( A \) este, la rândul său, un subansamblu conex al lui \( X \).
Ideea de bază este intuitivă. Dacă pornim de la un ansamblu conex și adăugăm doar puncte care rămân „lipite" de acesta, fără a introduce tăieturi sau separări, conexitatea nu are cum să se piardă.
Într-adevăr, ansamblul \( C \) este deja conex, deci nu poate fi descompus în părți separate. În plus, ansamblul \( A \) îl conține pe \( C \), ceea ce înseamnă că nu eliminăm nimic din structura inițială.
Mai mult, condiția \( A \subset \operatorname{Cl}(C) \) garantează că punctele adăugate nu sunt izolate față de \( C \). Din punct de vedere topologic, acestea sunt puncte pentru care orice vecinătate deschisă intersectează ansamblul \( C \).
Prin urmare, conexitatea lui \( C \) se transmite în mod natural ansamblului \( A \).
Un exemplu concret
Să lucrăm în spațiul topologic \( X = \mathbb{R} \), înzestrat cu topologia uzuală, și să considerăm drept \( C \) un interval deschis.
$$ C = (0,1) $$
Ansamblul \( C \) este conex în \( \mathbb{R} \), deoarece orice interval al dreptei reale este un subansamblu conex.
Închiderea lui \( C \) este
\[ \operatorname{Cl}(C) = [0,1] \]
Alegem acum un ansamblu \( A \) astfel încât \( C \subset A \subset \operatorname{Cl}(C) \). De exemplu:
\[ A = (0,1] \]
Observăm imediat că
$$ C \subset A $$
$$ (0,1) \subset (0,1] $$
și, în același timp,
$$ A \subset \operatorname{Cl}(C) $$
$$ (0,1] \subset [0,1] $$
Prin urmare, ansamblul \( A = (0,1] \) este conex în \( \mathbb{R} \).
Intuitiv, pornind de la intervalul conex \( (0,1) \), am adăugat un singur punct, punctul \( 1 \), care se află în contact direct cu ansamblul inițial. Nu apare nicio separare.
Din acest motiv, ansamblul \( A \) rămâne conex în \( \mathbb{R} \).
Demonstrație
Fie \( X \) un spațiu topologic și fie \( C \subset X \) un subansamblu conex.
Considerăm un ansamblu \( A \) astfel încât
\[ C \subset A \subset \operatorname{Cl}(C) \]
Pentru a arăta că \( A \) este conex în \( X \), procedăm prin reducere la absurd și presupunem că \( A \) nu este conex.
Dacă \( A \) nu este conex, atunci există o separare a lui \( A \). Aceasta înseamnă că există două mulțimi deschise \( U \) și \( V \) din \( X \) cu următoarele proprietăți:
- \( U \) și \( V \) sunt deschise în \( X \)
- \( A \subset U \cup V \)
- \( A \cap U \neq \varnothing \) și \( A \cap V \neq \varnothing \)
- \( A \cap U \cap V = \varnothing \)
Analizăm acum ansamblul \( C \).
Deoarece \( C \subset A \), putem scrie:
\[ C = (C \cap U) \cup (C \cap V) \]
Mai mult,
\[ (C \cap U) \cap (C \cap V) = C \cap U \cap V \subset A \cap U \cap V = \varnothing \]
Astfel, ansamblul \( C \) apare ca reuniunea a două subansambluri disjuncte.
Mulțimile \( C \cap U \) și \( C \cap V \) sunt deschise în \( C \) în raport cu topologia de subspațiu, deoarece se obțin prin intersecția lui \( C \) cu mulțimi deschise din \( X \).
Prin urmare, \( C \) ar admite o separare, cu excepția cazului în care unul dintre aceste subansambluri este vid.
Dar \( C \) este conex, deci o astfel de separare nu este posibilă.
Rezultă că
\[ C \cap U = \varnothing \quad \text{sau} \quad C \cap V = \varnothing \]
Presupunem, fără pierdere de generalitate, că
\[ C \cap V = \varnothing \]
Atunci \( C \subset U \).
Deoarece \( A \cap V \neq \varnothing \), alegem un punct
\[ x \in A \cap V \]
Din incluziunea \( A \subset \operatorname{Cl}(C) \) rezultă că
\[ x \in \operatorname{Cl}(C) \]
Pe de altă parte, \( x \in V \), iar \( V \) este deschisă în \( X \), deci este o vecinătate deschisă a lui \( x \).
Însă \( V \cap C = \varnothing \), ceea ce înseamnă că această vecinătate nu intersectează ansamblul \( C \).
Conform definiției închiderii, un punct aparține lui \( \operatorname{Cl}(C) \) dacă și numai dacă orice vecinătate deschisă a sa intersectează ansamblul \( C \).
Rezultă că \( x \notin \operatorname{Cl}(C) \), în contradicție cu afirmația anterioară.
\[ x \in V \ \text{deschis}, \ V \cap C = \varnothing \quad \Rightarrow \quad x \notin \operatorname{Cl}(C) \]
Această contradicție arată că presupunerea inițială este falsă.
Prin urmare, concluzionăm că
\[ A \ \text{este conex în} \ X \]
Demonstrația este astfel completă.
Și așa mai departe.